• Home
  • /
  • O zi de neuitat ~ odihna si relaxare
O zi de neuitat ~ odihna si relaxare

O zi de neuitat ~ odihna si relaxare

Călătoriile noastre prin România ne-au învăţat un lucru: avem o ţară cu o frumuseţe deosebită care abia aşteaptă să fie explorată. Omul a creat nişte lucruri excepţionale, de la opere de artă, la arhitectură şi peisaje urbane, însă natura este pe primul loc, ca cel mai mare artist al lumii.

Ştiaţi că cea mai mare şi cea mai bine conservată deltă, din toate deltele europene, este chiar Delta Dunării de la noi din ţară?

Intrată în patrimoniul european UNESCO în anul 1991, Delta Dunării este clasificată atât ca şi rezervaţie a biosferei, cât şi ca parc naţional. Acest petic de nisip şi apă adăposteşte peste 300 de specii de păsări, 25 specii de peşti, 10 specii de amfibieni, 11 specii de reptile, 42 specii de mamifere şi este ultimul loc din Europa în care mai pot fi admiraţi cai sălbatici. Aşadar, este o destinaţie numai bună pentru vacanţa sau concediul de vară pentru cei care iubesc natura şi sunt în căutare de linişte, armonie şi relaxare.

Delta Dunării se află în partea de Est a României, la gura de vărsare a Dunării în Marea Neagră. Are aproximativ 100 de kilometri lungime şi 100 lăţime şi o populaţie grupată în 15 localităţi şi două oraşe: Tulcea şi Sulina.

Punctul de plecare pentru o aventură în deltă este de obicei Tulcea sau Sulina, între cele două oraşe existând mai multe căi de croazieră, care se poate face cu vaporaşe sau bărci prin natura, fauna şi flora unică a deltei.

Delta reprezintă o reţea complicată de canale, lacuri şi petice de pământ, uneori adevărate insule plutitoare din stuf, toate împărţite de 3 braţe mari ale Dunării.

Luna mai, luna florilor şi mai ales a primilor nuferi, este şi în Delta Dunării, cea mai frumoasă perioadă a anului. Natura se deschide şi-l întâmpină pe călător cu verdele sălciilor şi cu păsările gureşe care încep să se împerecheze, scoţând sunete de o inegalabilă muzicalitate.

Cele mai frumoase locuri din Delta Dunării.
Braţul Chilia

Chilia este un braţ nordic din Delta Dunării şi are o lungime de 111 km. Prin braţul Chilia curge 60% din debitul de apă al fluviului Dunărea, fiind navigabil pentru vasele mici.

Braţul Chilia formează graniţa României cu Ucraina în mod direct pe o porţiune de 85,8 km.

Lacu Roşca

Se poate ajunge cu vaporul din Tulcea, pe traseul Tulcea-Chilia Veche-Periprava, cu escale în Ceatalchioi, Plaur, Pardina, Tatanir. În Chilia Veche merită să mai faceţi un popas, pentru că e o fostă colonie grecească, căreia anticii îi ziceau Achillea. A fost port la Marea Neagră cu secole în urmă, dar aluviunile aduse de Dunăre au „împins” localitatea mai departe, spre continent.

Mai trebuie să ştiţi că în zona Lacului Roşca, o zonă strict protejată între Chilia Veche şi Periprava, este locul unde poate fi admirată cea mai mare colonie de pelicani din Europa.

Mai departe, la sud de Periprava, intraţi în Pădurea Letea, cu copaci vechi de peste 500 de ani, unde galopează liber caii sălbăticiţi ai localnicilor.

Pădurea Letea

Pădurea Letea, aflată pe teritoriul administrativ al comunei C.A. Rosetti, este cea mai veche rezervaţie naturală din ţara noastră, fiind declarată arie naturală protejată în anul 1938. Pădurea Letea este considerată mica junglă a Deltei. Aici, caii sălbatici zburdă liber, iar pe trunchiurile contorsionate ale copacilor lianele se înfăşoară ca nişte şerpi.

Cea mai nordică pădure subtropicală din Europa, Letea, are un peisaj de poveste, bogat în specii inedite de plante, dar mai ales în faună rară – de la păsări pe cale de dispariţie, reptile rare şi până la cunoscuţii cai sălbatici. Letea este fără doar şi poate una dintre cele mai frumoase zone din ţara noastră.

Pădurea Caraorman

Un teren nisipos de origine marină a dezvoltat o pădure de stejari, al cărei nume Caraorman, semnifică în limba turcă – Pădurea Neagră. Stejarii bătrâni, cu impresionante ramuri şi o vegetaţie bogată au creat zone cu umbră intensă, existând unele locuri extrem de întunecoase de unde provine şi denumirea pădurii.

Una dintre curiozităţi este reprezentată de plantele agăţătoare (Periploca graeca din regiunea mediteraneană, care atinge până la 15 m lungime – unicat în Europa) care atinge aici limita sa nordică de răspândire. Plantele agăţătoare, alături de alte specii cum sunt viţa de vie sălbatică, iedera, hameiul şi cârlionţul dau pădurii un aspect subtropical.

Braţul Sfântu Gheorghe

Are un curs sinuos desfăşurat pe 112 km, înaintând spre sud-est. Sfântul Gheorghe este cel mai vechi braţ, care transportă 22% din volum de apă şi aluviuni. Cea mai mare adâncime pe acest braţ este de 26 m. La vărsare formează o acumulare de nisip sub forma unor insule, Sacalinul Mic şi Sacalinul Mare. Din braţul Sfântul Gheorghe se desprind spre sud canalele Dranov şi Dunavat, prin care se realizează legătura cu laguna Razim. Localităţi de-a lungul braţului: Nufăru, Mahmudia, Uzlina, Sf. Gheorghe.

Satul Sfântu Gheorghe

Satul Sfântul Gheorghe este situat în locul de vărsare a braţului Dunării cu acelaşi nume în mare, se află la cca.110 km sud est de Tulcea. Menţionată în arhive încă din 1318, aşezarea a fost folosită mai târziu ca bază militară de imperiul Otoman pentru flota sa. Cu arhitectura sa tipică Deltei şi posibilitatea de a gusta renumitul caviar (icre negre) atrage interesul turiştilor. Satul are o staţie de prelucrare a icrelor negre, un far nou de 57 m înălţime şi un far vechi, construit în 1856. În mai toate satele din Deltă întreaga populaţie este formată din lipoveni.

Sfântu Gheorghe deţine cea mai lungă plajă neamenajată de pe coasta Mării Negre, 38 km, unde adâncimea apei creşte gradual, făcând-o ideală pentru copii. În apropierea aşezării se află Dunele de nisip Sărăturile şi insula Sacalin, ambele rezervaţii naturale şi zone strict protejate.

Cele mai frumoase locuri din Delta Dunării. Cetatea bizantină Prislava

Cetatea bizantină Prislava, important centru de tip urban din secolele X- XIV, este situată pe malul drept al braţului Sfântu Gheorghe, la cca. 12 km în aval de oraşul Tulcea. De la începutul secoluolui al XX-lea, au fost semnalate existenţa unor ziduri de incintă şi un bogat material arheologic. Este vorba de ziduri masive, de 2,70 – 3,00 m grosime şi păstrate pe înălţimi ce depăşesc 3 m. Incinta fortificată a fost prevăzută cu turnuri masive de formă rectangulară, dintre care două au fost reperate şi cercetate. Turnul de vest şi zidul de incintă este suprapus de construcţii. O parte din zidul estic cu turn, a fost descoperit şi a fost pus în valoare sub forma unei construcţii de protecţie amenajată deasupra monumentului. În zona de nord a aşezării, foarte aproape de punctul de traversare a Dunării cu bacul spre Deltă, a fost descoperită instalaţia portuară a cetăţii.

Cele mai frumoase locuri din Delta Dunării. Murighiol

Murighiol, un tradiţional sat de pescari, este construit pe ruinele cetăţii romane Halmyris, una dintre cele mai vechi şi importante aşezări din România. Oraşul a fost locuit neîntrerupt din sec. 6 îHr până în sec. 7 dHr.

Situl arheologic Halmyris

Situat la aproximativ 2,5 km est de comuna Murighiol şi aproximativ 3 km de Dunăvăţul de Jos, situl arheologic a cunoscut trei mari perioade de locuire: getică (sec. IV – I d.Hr.), când a primit numele grecesc Halmyris; romană timpurie (sec. I – III d.Hrr.), când a fost construită prima fortificaţie din piatră, staţie a flotei dunărene Classis Flavia Moesica, cu zid de apărare masiv, cu turnuri şi porţi, băi romane etc.; romană târzie (sec. IV – VII d.Hr.), de când se păstrează spectaculoase monumente de arhitectură militară, civilă şi religioasă, remarcabilă fiind bazilica în cripta căreia au fost descoperite rămăşiţele primilor martiri dobrogeni: Epictet şi Astion.

O vizită oferă o lecţie de istorie printre ruinele încă în curs de descoperire.

Braţul Sulina

Braţul cel mai scurt (64 km), regularizat şi canalizat, în urmă cu aproape un secol, este situat în mijlocul Deltei şi este folosit pentru navigaţia vaselor maritime în urma adâncirilor şi corectărilor unor meandre. În urma acestor lucrări care au avut loc între 1862 şi 1902, lungimea braţului a scăzut de la 93 de km la 64 de km, iar volumul de apa s-a dublat (18% în prezent), adâncimea minimă fiind de 7 m, iar cea maximă de 18 m. La vărsarea în mare are loc o depunere relativ bruscă a aluviunilor, la contactul între apele dulci ale fluviului şi apele sărate ale mării, formându-se bara de la Sulina, care are tendinţa de a optura gura de vărsare. Pentru a diminua acest efect, a fost construit un dig (în lungime de 10 km) care îndepărtează spre larg aluviunile aduse de curentul circular al mării. Acest braţ al Dunării este dragat continuu, servind navigaţiei maritime. Localităţi de-a lungul braţului: Ilganii de Sus, Maliuc, Gorgova, Crişan, Vulturu, Partizani, Sulina.

Sulina

Este un oraş şi port liber în judeţul Tulcea la gura de vărsare a braţului Sulina în Marea Neagră. Este cel mai estic punct din România şi din Europa Continentală. Odată un port prosper şi un important şantier naval, între 1856 şi 1938 sediul Comisiei Dunărene, Sulina a devenit în timp o locaţie din ce în ce mai dezavantajată datorită în primul rând lipsei accesului auto. Singura posibilitate de a ajunge la Sulina este pe calea apei, ceea ce reduce numărul turiştilor interesaţi de litoralul acestei zone.

Ca o particularitate, oraşul are 6 străzi paralele şi 13 perpendiculare pe Dunăre şi la fel ca la New York străzile au numere în loc de nume. Este oraşul cu cea mai joasă altitudine din ţară, aflându-se la 4 m peste nivelul mării. Ca puncte de interes nu rataţi Biserica Greacă Sf. Nicolae din sec al XIX-lea, farul situat în centrul oraşului, construit în 1802 şi renovat în 1870 de către Comisia Dunăreană şi plaja cu nisip fin, cea mai lată plajă de pe coasta Mării Negre.

Cimitirul Maritim

Cimitirul se află în Sulina şi veţi fi uimiţi să observaţi că există o mulţime de nume englezeşti, germane, franţuzeşti, ruseşti, etc. Cimitirul este împărţit, în funcţie de religii, în patru sectoare iar persoanele care au murit înecate în naufragii au pietre de mormânt înclinate.

Cimitirul Maritim este localizat la ieşirea din oraş spre plajă şi cum spuneam se prezintă ca un ansamblu de trei cimitire: Cimitirul creştin (împărţit în Cimitirul C.E.D., Cimitirul ortodox, Cimitirul ortodox de rit vechi – lipovenesc şi Cimitirul bisericilor europene occidentale), Cimitirul musulman şi Cimitirul evreiesc. Printre mormintele de ofiţeri şi comandanţi din Marina Regală Română poate fi găsit mormântul Prinţesei Ecaterina Moruzi, nepoata Voievodului moldovean Ioan Sturza şi mormântul lui William Simpson, omul de încredere al inginerului şef al Comisiei Europene a Dunării. Simpson a condus 13 ani lucrările de construcţii pe canal, de la debarcadere şi farurile de pe dig.

Farul Vechi

Farul Vechi, construit în perioada Comisiei Europene a Dunării, este actualmente neutilizabil. Este situat pe malul stâng al Dunării, iar legătura sa cu partea continentală se realizează printr-un lung dig de piatră. Ceea ce este fascinant la acest dig este faptul că el încă mai păstrează inscripţiile celor ce au participat la construcţia sa. Farul observator este cel la care s-au realizat filmări pentru filmul „Toate pânzele sus”.

Plaja Sulina

Plaja, atracţia principală din Sulina, este plaja de la malul Mării Negre. Situată la aproximativ 2 km de oraşul Sulina, spre deosebire de alte plaje din România are nisipul fin, iar în ceea ce priveşte apa mării putem afirma că din 30 în 30 de metri sunt bancuri de nisip ceea ce o face numai bună pentru copii, părinţii putându-i supraveghea mai uşor.

Plaja Sulina, este o zonă de importanţă ecologică, aici se dezvoltă volbura de nisip, o plantă de pe lista roşie a speciilor protejate.

Gura Portiţei

Gura Portiţei este un paradis pentru cei care nu se simt atraşi de modul în care litoralul românesc a început să se transforme treptat în ultimii ani. O alternativă la Vama Veche, care a început să îşi piardă treptat din farmecul sălbatic, Gura Portiţei rămâne neatinsă şi neschimbată.

Gura Portiţei se află la 50 de km de Tulcea fiind o destinaţie relativ uşor de accesat pentru iubitorii Deltei, dar mai dificil de atins pentru turiştii care se avântă pentru prima dată în această zonă a ţării. La Gura Portiţei se poate ajunge fie cu barca, fie pe uscat.

(sursa : epochtimes-romania)

Back to Top