Paradisul natural al deltei se întinde de la despărţirea Dunării în cele trei braţe Chilia, Sulina şi Sf. Ghorghe şi până la vărsarea ei în Marea Neagră – acolo unde fluviul îşi încheie lunga călătorie de 2.860 km de la izvorul sau din Munţii Pădurea Neagră din Germania. Secole de-a rândul, suprafaţa Deltei s-a extins datorită mâlului adus de fluviu, formându-se astfel o reţea de canale, lacuri, insule acoperite cu stuf, păduri cu aspect tropical, păşuni şi dune de nisip care toate acum acoperă o suprafaţă de aproape 576.200 ha. Acest incredibil tărâm al apelor adăposteşte peste trei sute de specii de păsări şi nenumărate specii de peşti, de la sturioni la crapi şi bibani, în timp ce varietatea de 1.150 de specii de plante cuprinde de la liane împletite pe trunchiurile copacilor în pădurile de stejar până la celebri nuferi. Nu este aşadar de mirare că UNESCO a desemnat Delta Dunării ca fiind o „Rezervaţie a Biosferei” care întruneşte condiţiile necesare:

• conservă exemple de ecosisteme caracteristice şi conţine zone strict protejate, zone de utilizare tradiţională a resurselor, cum sunt, de exemplu resursele piscicole sau stuficole şi zone tampon pentru a reduce impactul activităţilor umane;
• este un teritoriu sau o zonă costieră/marină în care oamenii reprezintă o componentă integrală şi care este administrată pentru obiective mergând de la protecţia completă până la producţia intensivă dar durabilă;
• este un centru regional pentru monitoring, cercetare, educare şi instruire asupra ecosistemelor naturale şi administrate;
• este un loc unde factorii de decizie guvernamentali, oamenii de ştiinţă, alţi factori de decizie şi populaţia locală cooperează în dezvoltarea unui program model pentru administrarea teritoriului şi apei, pentru rezolvarea necesităţilor umane împreună cu conservarea proceselor naturale şi a resurselor biologice;
• serveşte ca simbol al cooperării voluntare pentru conservarea şi utilizarea resurselor pentru binele oamenilor de pretutindeni.

Primăvara târzie este cel mai bun anotimp pentru o vizită în Deltă. Păsările se întorc din migrație, peisajul înverzește, iar spre final de mai deja își fac apariția și nuferii. În același timp este prohibiție la pescuit așa că nu este foarte mare aglomerație pe canale și este mult mai liniște.

Nici celelalte anotimpuri nu sunt de ocolit, toamna aduce în peisaj o nouă migrație iar speciile pe care le puteți întâlni pot fi unele rare și deosebite. Iarna este spectaculoasă mai ales dacă îngheață lacurile, iar peisajul se schimbă complet. În luna februarie, pelicanii creți se îmbracă deja în penaj nupțial, această specie fiind una dintre cele mai impresionante din Deltă în acest moment.

Mila 23 este poate cel mai bun punct din care să explorați Delta, este liniștit, nu este pe canalele mari, iar poziționarea lui în mijlocul rezervației facilitează transportul către aproape orice altă zonă. Letea este cel mai bine conservat sat din Deltă, iar dacă vreți să descoperiți specificul caselor pescărești acesta este locul perfect de explorat. Sfântu Gheorghe oferă și el un specific aparte, mai ales prin faptul că peisajul se schimbă iar unirea Dunării cu Marea Neagră este de neratat pentru o experiență completă, mai ales dacă vă doriți și un colț de plajă sălbatică.

În explorarea Deltei, punctul de plecare pentru o mirifică aventură este de obicei Tulcea, un oraş aproape la fel de vechi ca şi Roma, situat în apropiere de locul unde Dunărea se desparte în cele trei braţe principale, gazdă a unor impresionante muzee de ştiinţe naturale ale Deltei.

(sursa foto : internet)